În ropotul șoaptei

Vocile-și spun Părerea ne bună, Ielele-și pun, Plăcerea-n cunună. Ropotul șoaptei Îngheață-n pereți. Seacă, în fapte, Izvorul de vieți. Țipătul zilei Sfidează tăceri. Noaptea își lasă Pecetea pe ”vreri”. ”Umbletul” trece Ca urma de zori. Cerul își strânge, Jalea în nori. Drumul se-afundă În sterpul mormânt. Viața își pleacă, Capu-n pământ.