Libertatea Vieții

Viața și-a ieșit din minți; Cere socoteală. Cei mai mulți îi spun: ”Sictir, Căci ești prea ban ală!”. Un ”cinstit”, cum se cuvine, ”Cu saci-n căruța lui”, O cam ia pieziș prin lege, Oblu, și deci șui. Un corect cu mintea lui, Chiar îi dă dreptate, Da-i hulit de cei ”aleși”, Că-i cu multă carte. ”Domnu”-mpovărat de griji, (Cum și-a făcut rostul), Se tot miră, pur-naiv, ”Și-o face pe prostul”: -Cum? Dar ea… Dar noi.. Dar ce? I-am dat libertate… Să trăiască cum o vrea!… De grijă să-și poarte!…

-Vai stăpâne, șef sub lim! A! Și președinte, Viața și-a ”intrat in minți”; Știe cine-o minte. Nu mai stă la locul ei, Docilă-n ogradă. ”Săturată” de ”va fi”, A ieșit în stradă. Incitată de ”flămânzi”, Cere socoteală… -Dar ”A-leșii”? Ei ce fac? -Tot ”Marea Scofală”. -Să se facă că muncesc, Ca lumea să-i vadă, Și să tot promită-n cor!… -Cine să-i mai creadă?…