N-am uitat

-Astăzi te-ai uitat la nori?… Trist m-a întrebat cățelul. -Poate mâine, i-am răspuns… Mă privea, cam ca vițelul. -Cum adică? Tu îmi spui Cerul să-l slăvesc într-una, Iară astăzi, nici măcar, Tu nu le-ai făcut cu mâna? -N-am glumit că îi admir; Chiar o fac, într-una, Doar că astăzi a murit, Mai la deal, bătrâna. N-a avut prea mulți în jur; Ca în viața-i ”moartă”. A plecat cum a trăit: Uitată de soartă. Stelele nu-s vinovate. Cerul, nici atâta. Oamenii? Că i-a iubit? Sau viața, urâta? N-am greșit. Nu mai urla! Nu moartea-i de vină. Cu speranțe și dureri Veșnicia-i plină.