Nepoțeii

-Maria și Alex-

Pete de culoare, Marea o străbat, Iar în mal, se zbate Valul zbuciumat. Ființe micuțe Țipă ne-ncetat; Plescăie în apă, Pruncul încântat. -Alex, stai cuminte! Glasu-i speriat. Sub genunchi, nisipul, Apa i-a luat. Sarea nu-l încântă; Bombăne-nciudat. Maria-l incită: -Zici că ești bărbat?… Încă nu pricepe Ce s-a întâmplat, Călcând în picioare Valul vinovat. Vara îi zâmbește: -Gata, la-i certat! Hai ca să refacem Șanțul înc-o dat! Ziduri de castele Se întind cam plat; Nisipul nu ține Visu-naripat. Consecvenți, micuții, Se tot ”mozolesc”. Marea îi răsfață; Simte că trăiesc?…