Nopți goale

Printre suspinele toamnei, Dureri de o noapte apar.

Răbdarea nu-i bună-vestire, Nici clopot, în dungă să-l bați.

Icoana prea-sfântă se stinge, Pe zidul stingher și sărman.

Lumina nu-mi umple privirea, Iar zâmbetul flutură-n van.

Plecată e clipa trăirii, Cu vorbe-aruncate în vânt.

Răstoarnă iubirea azi sfinții, Rămași ca și noi de pripas.

O șoaptă nu curmă tăcerea, De neguri străine, uitate.

Un nimb se-arcuiește agale, În fața privirilor stoarse.

Azi noaptea își schimbă menirea, Odihna-i din goluri și chin.