Nu, ca Mu

Ce nu știi, ori nu te doare, Ori te panichează-n draci, Căci progresu-i în ”urcare”, Dar făcut în pași de raci. Grijile-s croite însă, Să te țină strâns legat Cu promisiuni deșarte, Bune însă, la ”strigat”. Urlă unul, țipă altul, Unul vrea, altul nu dă, Căci așa-i în lumea noastră; Cum să-i zici, șefului: ”Măă!!…” De pui semnul exclamării, Crede că îl cerți… corect, Și afară ieși, din tagmă, Cu un șut, și-un: ”Marș!” di rect. Deci, cu socoteala trasă, Din condei, sau cum vrei tu, Îți rămâne-un ”rest”, de viață… Pentr-un: ”Nuuu!”? Nu, jalnic: ”Muu!…”.