Pas!

Rupte din Ceruri, păcatele cad. Iadul tot face, Styxului, vad. Calea străbună e urmă de stol. Sufletu-n ceață, privește în gol. Viața-și urmează drumu-n hățișuri. Falnici stejari, sunt biete tufișuri. Urletul urii înneacă-n șuvoi. Morții se-nșiră, cuminți, în convoi. Râul sălbatic, se-ascunde-n noroi. Cântă-n priveghiul tăcerii-un garoi. Clopotul tace; toaca nu bate. Credința-n virtute-n mocirlă se zbate. Morala-i ”tocată”-n manele ”pe cinste”. Ca dar, fericirea, se-ascunde sub fuste. La masa pomenii, se-aude un glas; E-n joc Libertatea… -Ce dracu, sunt pas!…