Pașii spre niciunde

Pierdut în taina cerului, golit de gânduri, cu sufletul deschis căderilor de stele, mă încălzesc cu vraja cuvintelor nespuse, și strâng în ochi lumini, din joc de iele.

Străin în lumea ce străină-mi pare, cu lacrima strivită de-o rece răsuflare, întorc azi ceasul, cu clipele pierdute, și urc Golgota vieții, pe ultima cărare.

Uitat în lumea uitărilor deșarte, cu mintea răvășită de pașii veșniciei, primesc zâmbind, în tainică mâhnire, sfidarea zilei stinse, la marginea urgiei.