Pentru voi, copii

Oare, ce s-ar întâmpla, De ne-am naște ”oameni”, Cam așa, ca Dumnezeu, Căci, doar suntem „semeni”? Oare-am îndrăznii-n părinți, Să lovim, ca ”fiare”, Și, uitându-i în mormânt, Să rânjim în soare? Oare-am mai ciunti vii pomi, Motivând nevoia, De-a ne fi mai bine azi, Și c-așa n-e voia? Oare-am ”silui” și-un Cer, Secându-l de ploaie, Doar pentru-a avea-n oraș, Scurgeri pentru zoaie? Oare-am ”educa” copii, Poftele să-și ”toace”, Sau i-am lăsa, ”derbedei”, Liberi, să se joace?…