Poftă... de viață

M-am visat odată, Moțăind ca om, Sub o pară-viață, Mălăiață-n pom.

Casc gura în grabă, Și s-o prind aștept, Că eram, se pare, Nătăfleț deștept.

Soarta, sau doar cioara, Altfel cred c-a vrut. A mâncat-o toată; Coada nu s-a rupt.

M-am trezit, cu pofta, Scârțâind în gât. Voi mușca din viață? Oare când?…Și cât?