Pofta-n ban

Lumânări de stele, Vise stinse-n toi, Nori în joc de iele, Pomi de frunze goi. Viața se destramă. Timpu-i obosit. Chipuri puse-n ramă. Cer lung, plictisit. Nopțile-s amare; Zilele, la fel. Frigul n-are stare. Totu-i dat de El. Oamen-și înneacă Jalea iar în cânt. Beau, ca să le treacă, Dorul de Cel Sfânt. L-au chemat într-una; Nicicând n-a venit. Ei poartă cununa; Spinu-i ”omenit”. Nu în sens de milă, Ci de spin uman, Îmbibat cu-otrava, ”Poftelor în ban”.