Remușcarea Țării

Am avut un brad în curte; L-am tăiat și pus pe foc. Umbră nu mai am acuma; Doar, ”sub soare”, mai mult loc. Mierla a plecat la cucul Rătăcit în ”depărtări”; Trilul ei a căzut pradă, Unei false bunăstări. Aeru-nbâcsit de vorbe, Despre mâine, ca trecut, Îmi sufocă conștiința, Ca un rău, bine făcut. Am avut stejari în curte, Și poiene-n munții dragi. ”Bat” acum, coclauri sterpe; Culeg pietre-n loc de fragi. Sunt o Țară-ndurerată; Mulți, la colțuri, mă pândesc. Vor să-mi smulg, din rădăcină, Chiar și neamul ce-l iubesc.