Știu degeaba

Dragii mei, dar dați-mi voie, Să vă zic, ce nu prea știu, Căci, cum spune tot poporul, ”Ce conteză, cât ești viu?” Munca n-a ucis pe nimeni; Lenea, nici atâta, știu. Dracul nu-i atât de negru, De-l accepți, fără vre-un: ”Ptiu!…” Ce mai cred că știu, degeaba, Și-asta cu-ndoielnic gând, E că, bună-starea-n viață, Nu se face, stând în rând. Tot așa, și Calea Dreaptă, Către El, e ocolită, Ca și șansa ca, prin ”sete”, Să ai, foamea, poptolită. Nu îmi luați, în rău, un nume, Că vă spun ce nu gândesc, Căci, deși nebun, eu, totuși, Chiar și ”prost”, vreau să trăiesc.