Tablou în alb și negru

Codrul și-a pierdut culoarea; Focuri, în cenușă mor. Vântul fluieră a jale; De frunziș, cred că-i e dor. Valea și-a pierdut splendoarea; Poartă giulgiu cenușiu. Plânge un izvor sub stâncă, Trist, trecutul străveziu. Pantele-s pictate-n cioturi; Colorate-s cu cărbune. E-un tablou în alb și negru; Rar, e-n roșu, vre-un tăciune. Vânăt de mânie-i cerul; Fumul dens la ”tulburat”. A rămas, ca și ”umanii”, Repetent la colorat.