Viața mea

Cu-o mină lugubră, Mă privea chiorâș. Cine credeți? Viața, C-o duceam târâș. Nu-i dădusem multe; Ea, mai spre nimic. Eram de tot râsul, Nu c-aș fi ”comic”. Cu mila nestinsă De câte-am trăit, Am luat-o în brațe, Fără mârâit. -Văd că ții la mine; Sau doar te prefaci? O clepsidră spartă, Greu e s-o refaci. Îi dădeam dreptate; Timpul, de-a trecut, Nu îl poți întoarce… De-asta am tăcut. -Bine-atunci, îmi spune. Voi mai sta puțin. Însă, din păcate, Vise, nu susțin. Eu sunt doar prezentul, Clipa ce-o trăiești. Știu că nu îți place; Prea lung mă privești…