Ce le dăm

Prunci-și pierd candoarea În ploaia de ură. Îmrânciți de vorbe, Țipă și înjură.

Jocuri inocente, De-a vardiști și hoți, Le schimbă menirea: ”Scapă dacă poți!”

Nu contează jalea; Moartea nici atât. Cel ce n-are… piere. ”Jocul” a-nceput.

-Vreau și eu! se-aude… Scâncet de copil? Viața îl îmbracă În minciuni, abil.