Ce viață

Într-un miez de vară, Cu ochii la Cer, Se plângea, pe bune, De traiul mizer. -Tu ni l-ai dat Doamne? Cu ce am greșit? Trudim de o viață; Tot n-am ispășit? Nu mai avem vorbe; S-au stins în văitat. Cu sudori și lacrimi, Pământu-am pătat. Nu-nțeleg răsplata; E doar pentru chin? Asta-i prima viață? Însăilată-n spin? Ca să-mi fie bine, Trebuie să mor? Și, până atuncea, Să tânjesc de dor? Cum să-mi cresc copiii? Ce să le mai zic? ”Undeva… odată, Veți avea… nimic”…