Copii ai sorții

Oropsiți, cu grija cărții Alungată de părinți, Rătăcesc în voia-sorții, Și scrâșnesc, prea des, din dinți.

Lacrima se pierde-n colbul Tulburat de pașii grei. Un „micuț” duce o vacă, Altul țipă la căței.

Liniștea în jur e spartă Doar de-un croncănit amar. Piatra vâjâie îndată; În zadar, e pe alt par.

Ziua a trecut și burta Plânge dup-un prânz pierdut. Laptele e bun pe seară… Chiar și gândul l-a durut.