Cușca

-țipătul Timpului-

Nu văd cerul; nu văd norii. Pomi-s amintiri, iar flori, Sunt pe holuri doar de plastic, Când le-atingi îți dau fiori. Nu-s covoare, nici lințouri. Cergile-s de zile doar. În prohod de deșteptare, Viețile din piepturi sar. Timpul e de îndurare, Cu un iz morbid de Stat. Libertatea de mișcare E aproape-un metru plat. Paturi reci și suprapuse Nu-s o treaptă către Cer. Clipele înăbușite Scapă doar atunci când pier. Nu e Iadul, cum s-ar crede, Ci o altă ”Cale” doar, Unde-n prag de-nmormântare Țipă Timpul în zadar. Construită ca o Cușcă Pentru fiara cea mai rea, S-a trezit, fără de vină, Că, și oameni, ține-n ea.

George Rogoz 13.03.2016