Custodie-n fier

-”loc smerit”-

Dimineți închise-n toate. Zile îmbâcsite-n toți. Prizonieri ai vieții-noapte, De la criminali la hoți. Camera, cu șaișpe paturi, Pare strâmtă-n ”loc smerit”. Nimeni nu mai face nazuri. Poate doar vre-un aiurit. ”Fauna”-i îmbelșugată Și-n năravuri și-n idei. Unii-s pregătiți în luptă, Alții sunt doar sub-plebei. Trupuri ”alungite”-n mila Celor ce-i hrănesc ”discret”, Fețe scofâlcite-n sila Ce se naște-n ochi, concret. Totu- ”jururi” sugerează ”Foamea”-n sensuri cât vreți. ”Custodia-n fier” creează Clar, rugină-n multe vieți. Educația-i cuvântul Folosit ca mască doar. Suflă prin hârtii cuvântul Lăsând urme mici, arar. În principiu, Libertatea, E ”deschisă” parțial. Asta când naivitatea ”Sare” stilul marțial. Poți să stai… când ți se spune; Să vorbești…când taci, normal. Dar, în gând, poți face glume, Dar să râzi, e cert, calvar. Zâmbetele-s prohibite; Nu în sens de interzis. Cel mai des sunt cam hlizite, Căci au geamătul prezis. Numai ochii-s plini de viață; Și sătui de ce văd ei. Cântă unu-n ghers de cață, De și câmpii vrei să-i iei. Numai Timpul prisosește, Prea lungit de ore seci. Ce n-omoară întărește? E valabil, dar nu-n ”beci”…

George Rogoz 17.04.2016