Hoț în timp indecent

A trecut Crăciunul. Lumina s-a stins. Pe alocuri plouă. Undeva a nins. Într-o casă roasă Se aude-un plans. Mama-I cântă:”Nani!…” Glasul ei e stins. Singură-i acuma. Soțul ei e ”dus”. E în siguanță. De lege e pus. Lapte-o lună-două, La sân va avea. De mâncare, cine, Ei însă-I va da? Iarna bate-n ușă Cu rigori de ger. Soțul ei îndură Altele, de fier. Lemnele-s pe ducă, Că nu prea au fost. Ea, în viață, parcă Nu vede un rost. Grijile-o sufocă. Panica la frl. Se roagă-n tăcere; Cum s-o-ajute El?

Undeva-n palate, Cineva decide. Masa e bogată. Au de toate-n blide. -Ce contează faptam Spune-un îmbuibat. Cauza, de-I Foame, Nu s-a întrebat.

A furat bărbatul Doar pentru ”mâncat”. l-au tratat în silă, Ca pe-un măr stricat. Încercase munca. N-o prea nimerea. Îl gonea culoarea? Sau doar lumea rea? -Ce să fac ciudate? Ești doar un nimic. Pentru cei ca tine, Liniștea n-o stric. Erau vorbe crude; Ca și viața lor. Foamea nu îi iartă. Patimă-i, nu dor. Căci ea arde trupul Și strivește minți, Iar când te doboară, Dai mărunt din dinți. Unii-I strâng, în scrâșnet, Alți-njură-ncet. Hoțul e devină În Timp indecent? Nu a vrut mărire; Nici bogat a fi. Le-ajungea mâncarea, Rar pentru o zi.

George Rogoz 26.12.2014