”Je sui Charly”

-dreptul la literă și dreptate-

Ora urii-ncrâncenate A sosit pentru francezi. Au lovit umoru-n fașă, Doi, sub flamurile verzi. Hăituiți apoi, ca lupii, Prin orașe și păduri, S-au oprit arabi-n satul Cu un nume lung de mări. Prin orașe, lumea-n transă, Strigă, țipă, cere, vrea. Ea, cu ”Charly” se confundă: Râsul, într-o viață grea. Alte atentate-n salbă Sânge-au revărsat pe străzi. Teroriști, rebeli, sau semeni, Sunt vânați, de zor, ca ”prăzi”. Î vacarm și în tăcere, Într-o țară liberă, Se aude-o întrebare: -Am dreptul la ”Literă”?… Fără teamă, tu, ideea, S-o exprimi oricum, oricând. Să nu-ți tremure privirea Și, mut, să vorbești în gând. Să accepți însă și dreptul Celuilalt, la demn respect. Să nu îi jignești ”iubiții”, Gen părinți, crez și aspect. ”Je sui Charly” se aude Ca revoltă înspre cer. Victime sunt oare cine?… Oamenii se nasc și pier. Vinovat e cel ce moare Cu o armă pusă-n mâini, Sau și cel care-n credință A lovit și lupi și câini. Urletul de-ngrijorare Dintre litere răzbate. Ca și unul, altul cere, Dreptul sfânt la cea ”Dreptate”. G,r 09.01.2015