Paradisul pierdut

Într-un fel, am acceptat: Lumea nu e rea. Dacă oamenii n-ar fi, Nu ar fi nici grea. Ce să fac, că fără ei, Nu aș exista. Să-i accept ca fii de zei, Nu pot accepta. Mai cedez, că și ei sunt Născuți, sau creați, Alungați din Paradis, Uitați, renegați. Paradisul l-am pierdut; l-am distrus din greu, Și ne plângem că n-avem Șansă mai mereu. Să-l vedem căzând din cer, Că suntem oameni, Și să-l ronțăim decent, Cu alte pomeni, Ne-am născut ca să murim, Chiar dacă ne doare, Căci altfel n-am avea loc, Între noi, sub soare.