Poate mâine

-Poate mâine… -Dar mi-e foame… -Iar vrei pâine? -Numai poame?

E-o discuție fictivă Căci, de fapt, lor nu le pasă Dacă ai ceva, pe masă, Să le pui celor de-acasă. Ochii caută, cu teamă, Un ceva… și nu-l găsesc. Vorbe tremură în gură, Pentr-un trai… ce-l ispășesc. Oare s-au născut, cu viața, Ca pedeapesă-a Domnului? Sau, de vină, e ”paiața”, Tot aleasul omului? Condamnați la zile oarbe, Indolente și la plâns, Simt, pe viu, cum moartea-i soarbe Chiar și când, ani mulți, n-au strâns. Pruncii râd. Lumina tace. Zboru-i frânt în lanț de legi. Frunza tremură și cade Pe frumoase, dar reci cergi.