Potența Puterii

Mi-a șoptit vecinul, Ieri, o confidență, Cum că, și Puterii-i Scade din potență. Cum că-au tot ”frecat”-o La rece, mulți ani, Și c-au oblojit-o Cheltuind mulți bani. C-au băgat-o-n toate, Cam cum le venea, Și, la muncă, ”osul”, Nici că mai punea. Că, din ea, fruntașii S-au cam înfruptat Și au supt cățeii Laptele pătat. Că au pus-o-n gura Celor fără gând, Și au scoso-n față, La mulțimi de rând. Că, în ”dosnicie”, Au tras sfori diverse, Și-au vărsat, în taină, De minciuni, averse. Că-n dureri de coate, Și-au băgat piciorul În tot ce se poate, Să nu zic poporul. M-a convins că totul E cam prea pe ducă, Dar că se repede, Poate-o mai apucă… M-a mirat răspunsu-i Sincer, pentru blegi: -Când cade Pute rea, Cu ceva te-alegi…