Prăpădite vremuri

Libertăți închise În nevoi și teamă, Fac, din sensul vieții, Subiect de dramă. E o piesă scrisă Cu a foamei pană, Sângerând pe-alocuri, Prin a gurii rană. Ce e bun îngrașă, Ce e mult, la fel. Ce n-ajunge, este Sigur dat de El. Legile-s făcute Să apere; Ce? Clar, nu Libertatea; Nu te-ntrebi, de ce? Pasiuni frivole, Patimi de pământ, Încrustate-n carne, Fără nimic sfânt. Libertăți de câmpuri Bătute-n cuvânt, Cu idei flecare, Dense-n gol de vânt. Libertăți în drepturi, Dacă-s obligați, Ce se-ntind, din mila, Rară la ciudați. Vremuri prinse-n ura Cizmelor de-accent, Neglijând și grija De-a muri decent.