George RogozPoezie și proză

Jocul de-a Viața

Străinul

Discuta, de Viață, Cu-n cățel bolând, Ce nu învățase Ca să latre ”blând”. -Fac și eu ca alții. -Ce e rău, înveți. -Da, dar ce nu-i bine? -Latri la pereți. -Mai pot și să mârâi. -Sună-a lingușit. -Poate, dacă, cârâi? -Poți mieros, spășit? -Atunci ca pisica? -Vezi, devii isteț. -Dar nu mănânc banul. -Vilă ai? Coteț. -E cam mic, dar merge. -Prost, țăran, naiv. -Cum o mai pot drege? -Fii mai inventiv! -Cool să-mi fac frizura? -Gura, mai precis. -Să nu-ntrec măsura? -Vino la ”pis-pis!” -Vrei să-mi schimb și limba? -Tot umblii năuc. -Nu vrerau să fac tumba. -Ce popor… mă duc…