Tabloul Tăcerii

Am vrut să pictez ieri Tăcerea. Culorile se-mpotriveau. Eu o simțeam acută-n mine… Cuvinte-n gând se spovedeau. Doar negrul îmi zburda prin față, Și-mi sugera esența ei. Nu-l întindeam din rea-voință… Iubeam tăcerea printre-ai mei. La sânul ei, ea ține Lumea, Cu Început și cu Sfârșit, Și pretutindeni, ea-i stăpână… Acceptă tot, chiar de-i greșit. Tabloul gol, lângă perete, În albu-i pur, părea plăpând. Penelul se-odihnea-n tăcere… Și l-am pictat așa, zăcând. Priveam odihna celui care, Orice ca s- apară el putea, Și-am pus în juru-i negrul nopții… Tăcerea-n jur, mă răsplătea.