Trimis la plimbare

Fără jenă, un Necaz, Pricopsit de Soartă, Cu-n sictir de necrezut, Mi-a bătut la poartă. M-am mirat că nu-i vioi, Bucuros de Jale, Și l-am întrebat fățiș, Ce-i cu el, pe vale. -Crezi că-mi place să tot vin, Ca să zac la ”bine”? Sincer, zău, m-am săturat, Să aud de tine. N-ai soluții, și nu știi Cum să-mi dai cu șutul, Ca să-mi văd și eu, de drum… Ei, ce taci ca mutul? Ce să-i spun, căci tot scrâșneam Lung, privind în tină, Cugetând, grămezi să fac, De urât să-și țină.

Altele se tolăneau, Ca la ele-acasă, Pe facturi, și flămânzeau, Cu mine la masă. Nu l-am invitat, dar el, A țâșnit pe poartă, Căci ieșise-n ușă-un văr, Și s-au luat de toartă. -Gata, poți să faci ce vrei! Eu rămân vre-o lună. Plimbă-te, să vezi și tu, Cum e-n lumea bună!…