Virgula-netoata

Undeva-ntr-o lume, Parcă, ca a noastră, Virgula nu-și are Rostul, că e proastă. Nu e punct cu stare: ”Asta-m zis. Așa-i.” Nici Semn de-ntrebare: ”Ce mai vrei? Cât dai?” Două puncte? Meargă, Treacă, sau cum vreți. Virgula, ca toanta, Urlă la pereți. Cine s-o audă: ”Știți, aș vrea, și eu”… Se-ndoiește-ntr-una; Dând din coadă-i greu. Semnul de-xclamare Se uită de sus: ”Ce-i cu asta? Doamne!” Puncte-puncte-am pus. Fără ea-i mai bine; Vorbim vorbe-n șir. Dar Vrgu-netoata Se bagă pe fir…