George RogozPoezie și proză

Și totuși… viață

”A trage”... din expresii

Îi prinsese limba, și trăgea de ea, că-i ceruse șeful, să afle ce vrea. Căra o sacoșă, cu ceasuri în ea, și-ocolind răspunsuri, de timp tot … Bea, căci viața dură, la ros, e prea grea, și, că-l doare dinții, … la măsea. Băutura naibii, pe gât se ducea; el dorea doar leacul; la măsea … T… înspre crâșmă, indecis cumva; fugea doar de muncă, nu de altceva. De la pat, la crâșmă, el ceva căra ; chiar cu multă grijă, chiulul îl … Chiar și stând degeaba, ceva tot făcea, când, o mâță blândă, de coadă … Adormit pe scaun, cu greu se trezea, zgâlțâit de mintea ce de el … Cu promisiuni că ”ține”, pe o clapă-i așeza, Dar apoi, pentru-al lui bine, iute, iute le-o … Cu turta dosită, bună pentru gură, Se scuză că, spuza, a tras-o, n-o fură. Fiu de tată ”tare”, pus la muncă-n tură, a tras, l-angajare, o sperietură. Visa că, la muncă, era șef și ”domn”; s-a trezit, dar groaza, îl ”trăgea” la somn. Nu îl deranjează, munca grea, de fel, ci faptul că, șeful, ”trage” doar de el. *