Aș vrea să scriu

Aș vrea să scriu de nopțile-nstelate, Cu liniștea ce se-odihnește-n flori, Sau de culorile ce-și schimbă fața, Ca să întâmpine plăpânzii zori.

Aș vrea să scriu de sentimente pure, Ce-n oameni și-au făcut sălaș pe veci, Și de copii ce își iubesc părinții, Și când trăiesc, nu numai sub cruci reci.

Aș vrea să scriu de fapte-”nălțătoare”, Cu mila arătată la sărmani, Sau de ”înstrăinați” ce-și iubesc țara, Tânjind după ”rămași”, nu după bani.

Aș vrea să scriu de tot ce ”încolțește”, Ca viață nouă-n oameni și-n pământ, Și de Lumina nevăzută-n ziuă, Ce îi așteaptă, poate-n Cerul sfânt.

Aș vrea să scriu, să ”adumbresc” uitarea, Ce ”dogorește” în umani ”pustii”, Și să aprind o flacără-a speranței, Că un ”trecut” există și va fi.

Aș vrea să proslăvesc, corect, și ”mintea”, Ce, Cel de Sus a pus-o-n omul viu, Dar văd, aud și simt ”rea litatea”, Așa că numai, ”crudă”, o ”des scriu”.