Fata din vis

Din umbrele făcute scrum Tristeții doar fidele, Te-ai ridicat în vâlvătăi, Lumina vieții mele. Cu părul negru, despletit De vântul pasiunii, M-ai dus, cu sufletul deschis, Pe marginea genunii. În ochii tăi am regăsit Culorile de toamnă, Dintr-un noiembrie, pornit Iar frunza să o ”cearnă”. Nuanța roz, de trandafir, În purpuriu se zbate, Când buzele-ți șoptesc cu dor, Cuvinte ne-nvățate. De-i Timpul zbir necruțător, În așteptări diurne, E-un derbedeu încântător, În visele-mi nebune. (pt. iubita unui prieten) *