”Fofilați”... ”ajunși”

-pe o ”creangă”-a sorții- I Cu disprețu-n colț de gură, Discutam cu-n ”ins-persoană”, Ce, ”ajuns”, s-a ”umflat” bine, Din ”postul” primit ”pomană”. Îl știam, a fost pe-o listă, Undeva, la ”nu-știu-cât”, Dar un unchi, ”măreț” la pungă, L-a ”băgat”, la șefi, ”pe gât”. A ajuns, la ”nu-știu-cine”, Pe un ștat, de Stat, de plată, Ca un simplu ”oareș-cine”, Inocent și fără pată. Cam ”nevinovat” la creier, Fără gânduri de prisos, ”După capul lui”, firește, Făcea totul pe din dos. Avea ”porci” cu ”continețe”, Ce ”păpau” tot ce ”vor-iau”, Și, în ”umbra” legii ”oarbe”, Se umflau cam cât ”put-iau” Cu un ”spate” ca-la-carte, La legal, cred, mă refer, Își lua ”dreptul”, chiar ”pe față”, Cu mânuța lui de ”fier”. ”Săritor”, ca tot slujbașul, Se-”oferea”, supus la mită, Promițând că-o ”face-n patru”, Dacă suma e ”simțită”. Nu se ”omora” cu munca, Pentru-o brumă de ”lăscaie”, Dar, când încerca, desigur, O ”făcea”, dar prea ”de oaie”… II Fofilat în ”cap”, pe lista, Colorată cum-se-”cade”, De pe ”cariera-pistă” Oponenți-n drum, și-i ”rade”. Nu-i place salariu-n ”glumă” Mult prea mic, și chiar meschin, Când, de ”rotunjit” câștigul, Poate fi un ”dulce” chin. ”Masochist”, ar spune unii, Ce nu știu ce-nseamnă ”Bani”, Și nici care este ”șpilul”, Ca să ”țină” ani și ani. Tot mai sus, pe ”scara” vieții, Cea ierarhică, mă rog, S-a băgat în, a puterii, Pâclă, ceață, ce mai, ”drog”. A ajuns să nu mai știe Cine-i el, cel ”nea-venit”, Confundând ”ce vrea să fie”, Cu un ”drept”, prea-”curvenit”.

Putredă, o ”creangă-a sorții”, N-a ”ținut” doar dând din gură, Și-acum el, din poartă-n poartă, Tot ”cerșește”…-o ”semnătură”… *