Masha, ”ne-omenita” ---needucata cu adevărul

Masha, cățeluș de rasă Oarecum nedefinită, Mi-a cerut, să-mi spun părerea, De ce-i ea ”ne-omenită”. Cam mirat, i-am spus că-s oameni Cu concepții fel de fel; Din păcate-s mulți aceia, Ce neagă ce-au ”luat” din El -Vrei să mă cam ”duci cu vorba”, S-”omenești” e-un dar divin; Cam așa spunea vecina, ”Refuzată” de-un vecin. Când să mă servească-n poartă, A picat” soțul plecat; S-a grăbit să-mi dea… ”papucii”, Cu cheful părând ”stricat”. Flămânzesc de-azi dimineață, Prânzul fiind ”sărit” la ea; M-am gândit c-o masă bună, Stăpânu-ar putea să-mi dea. Poat-să fie și-una dublă, Zici, c-”uman” ești, zi de zi; Mâine fi-va azi, desigur; Consecvent m-aștept să fii…

”Confuzat” de mintea-i creață, Și de bârfele din sat, M-am gândit să-i zic vre-o două, Dar, la locul meu am stat. S-o educ cu adevărul, Mă trecuse chiar un gând, Ca să înțeleagă-odată, De ce stăm, noi, tâmpi, în rând: -Să priceapă că, Dreptatea E un rol jucat de cei, Ce și-au pus masca puterii, Și se ”dau”, pe scenă zei; -Să-nțeleagă că-n lumină, Umbrele devin mai lungi, Ca și mâna ce se-ntinde, Spre decorul țării-n dungi; -Să rețină că pe scenă, Libertatea-i strict pe rol, Și prin gaura cortinei, Vezi și-n sală-un rândul gol; -Să n-acuze demnitarii, Duși cu treburile țării, Ca să-și facă vre-o plăcere, Pe-undeva-n apusul zării; -Să își lase viața-n grija, Nenorocului ca șansă, Și-a speranței deșănțate, Ce se-”mpreunesc” în transă; -Să accepte pruncul zilei, Nenăscut pentru-a trăi, Ce suge doar pumnu-n gură, Înainte de-a grăi; -Să îl lase, la mulțime, Să se strâmbe benevol, Și-n aplauze tacite, Să facă un gest frivol; -De pricepe, să se-”nchine”, Când, prea mulți, tot râd ”prostiți”, De cei adormiți în scaun, Ce visează că-s plătiți; -Să privească, calmă, roata Unsă bine la coșciug, Trasă de un bou cu state, Dus de nas cu un belciug; Și-n final, și-”adunătura”, De ”adunlături” sadea, S-o lase să-și facă ”jocul”, Ca la noi, cum s-”o-cadea”…