Ochii verzi

Ochii verzi ce i-am privit, Patimi înnecate-n vină, Ani de zile i-am găsit, Reflectați într-o oglindă. Ochii verzi ce i-am dorit, Fără încetare, Când au râs, și când au plâns, N-am știut ce-i doare. Ochii verzi, pierduți în umbra Viselor neâmplinite, Rătăceau în amintirea Unei dragoste trecute. Ochii verzi, înlăcrimați, Fără-a ști de vină, Se-odihneau în ochii mei, Noaptea-n lună plină. Ochii verzi, ce i-am găsit, Seara, la plecare, Cu o lacrimă, în colț, Acceptând, că doare. Ochii verzi, balsam de suflet, Strălucind printre suspine, Au strigat, în pragul serii: ”O rămâi puțin cu mine”! Ochii verzi, plecați în noapte Sub a pleoapelor odihnă, Mi-au zâmbit, în prag de ziuă, Rătăciți într-o grădină. Ochii verzi, închiși în șoapta Orelor de lung suspin, Se-oglindeau pe cerul nopții… Cade steaua… o să vin… Ochii verzi, încrâncenați, De-o gândire rece, I-am urât, și i-am iubit, Tot sperând că-mi trece. Ochii verzi, sclipind de ură, Că nu fac ce vrea, Îmi cereau iertare-n taină, Fără-a ști și ea. Ochii verzi, uimiți de clipa Pragului de exaltare, Increduli, că le dă viața, Ce n-a vrut, și are. Ochii verzi, ca adierea Vântului pe câmp uscat, Un izvor plin de simțire, I-am urât, și i-am iertat. Ochii verzi, închiși în minte, Dar deschiși pe trupul gol, Au uitat că timpul trece, Și-au rostit încet: ”Mi-e dor”. Ochii verzi, aprinși de jarul Orelor de vis trăite, Fericire-mpărtășită De persoanele iubite. Ochii verzi, cei fără nume, Rătăciți pe mal de apă, Căutând cu-nfrigurare Sărutarea înc-o dată. Ochii verzi, umbriți de grija Zilelor ce trec și vin, Adormiți printre poiene, În miros de brad și pin. Ochii verzi, ce-au cunoscut, Zbaterea de soare-n mare, Ce au râs când m-au privit… Să-i mai cred eu oare?… *