Relaxatul

-unicul cult-

Relaxat, ca omul care, sens nu are, griji să-și facă, Jimmy, tolănit pe iarbă, nu găsea, ceva, să-i placă: -bătea soarele… căldură; -sufla vântul… praf… prăfos; -iarba… verde… ce culoare; -foamea… lungă… fără-un os; -ca miros… doar brad… tămâie; -gagicuța… dusă-n sat; -urlau câinii… iarăși coadă; -și ce leneee… halal pat. Cugeta să-și schimbe soarta, cu un ”cunoscut” cu rât, umflat zilnic cu mâncare, de la burtă până-n gât. Să își vadă și stăpânul, eu adică… ce mișel, cum îl gâdilă pe spate, ca pe un iubit, fidel. Iară ziua-n trândăvie, liniștea să-și savureze, lăsând prostul, eu, și-n ture, pentru hrana-i să lucreze. Să mă latre când îi vine, și-are chef de hârjoneală, sau, de-i masa-ntârziată, să mă ”ia” la ”socoteală”. Și așa, fără credință, față de-un stăpân milos, se-mbuiba cu vise, care, nu-i erau de vre-un folos. Îmi venea să-l cert, dar, totuși, ”aducea”, a om, cam mult, ca speranțe, și ca pofte, având, ”osul”, unic cult… *