Resemnați

-chiar ”săturați”-

Resemnați în viața, care îi sufocă, Se strecoară-n umbră, printre vii credințe, Implorând uitarea, neagră și pustie, Să nu-i lase-n mila propriei putințe,

Resemnați că dreptul, oferit de lege, E-un cuvânt banal, care-n vânt se pierde, Se închid în vorbe, murmurate-n strană, Iognorând minciuna, ce prea des se crede.

Resemnați că, astăzi, nu mai are-un mâine, Anunțat cu trâmbe, de gând necurat, Strigă doar cuvinte, cu și fără sens? -Mie mi-este foame… și m-am ”săturat”!