De ce?

Dacă m-ai întreba „de ce?”, orice, nu ți-aș răspunde decât rar. Când numeri frunzele ce pier, în Soare vezi adesea… jar. Dacă mi-ai cere să-ți răspund la un „de ce?”, rostit plângând, nu ți-aș răspunde că nu știu… și-aș lăcrima cu tine-n gând. Dacă-n final „de ce?”-ul trist, ar răsuna a resemnare, eu ți-aș răspunde că doar pleci… la implacabila chemare.