Despărțire

Așteaptă! N-auzi nimic? E bine. Timpul a stat. Eternă în moarte e clipa Pe veșted lințoliu De gând aruncat. Privește! E noapte în jur? Ignor-o! E numai decor. Lumina-i afară, de ziduri zdrobită Și plânge la ceruri Prin păsări în zbor. Încearcă! Nu poți, sau nu vrei? Păcat! E numai o vină Rămasă din timp ancestral, Ce-ncearcă în lanțuri de tină Iubirea s-o țină. Privește! Tăcerea îneacă? N-o crede! E numai un gol, Ce sufletul simplu îl pierde, Și-n vuiet de falduri de dor Tristeți-l oferă obol. Așteaptă! E mult prea târziu? Te duci? Pe calea pustie Sunt lacrimi de sânge pierdute De cei ce cu inimi de gheață Ard clipe ursite-n urgie. Adio! E mult, e puțin? Chiar crezi? Cuvântul închide Cătușe pe gând obosit Și-n negre abisuri-l-aruncă, De vieți părăsite și vide.

Întunericul este mai presus decât lumina. El nu are nevoie de nimic ca să existe. Ea, da.