George RogozPoezie și proză

Te roagă părinte

„Ei” și noi

Într-o lume-n care multe rost nu au, Timpu-și pierde sensul; clipe-n ore stau.

-Ne-am născut să creștem… -Sau ca să trăim? La-ntrebarea dreaptă, noi pieziș privim. -Viața e o luptă… -Între voi și noi? O grimasă rece; dinți rânjiți și goi. -Drepturi sunt grămadă… -Aruncate-n șanț? Chipul se încruntă; gura face „clanț”. -Libertatea-i toată… -Goală de idei? Trupul se revoltă; spasme și cârcei. -Dar aveți puterea… -De-a gândi prin voi? Zâmbetul se-așterne. I-am votat tot noi.