Aiurea

Ceasul

M-am certat cam rău cu Ceasul… Tot bătea aiurea. Cum mă încingeam cu dansul, cum trecea aiurea. De munceam, trăgând „pe rupte”, adormea aiurea. Pauzele, tot mai scurte, le-arăta aiurea. M-am culcat, trăgând cu ochiul, cum mergea aiurea. M-a sculat devreme tontul, zornăind aiurea. Supărat, l-am pus sub pernă, ticăind aiurea. Clipe lungi l-am auzit clănțănind aiurea. Resemnat, l-am dus pe masă; mă privea aiurea. L-am închis singur în casă și-am plecat aiurea. Cum se-ntâmplă câte-odată, prostul nu cedează. Înțelegeți? Eu deșteptul, dorm și la amiază. Azi prin lume fără grijă tot umblu aiurea. Ziua trece după soare… Ceasu-i dus aiurea. M-am trezit târziu, când Ceasul mi-a sunat; aiurea. În final chiar mi-a bătut; scurt și… nu aiurea.