Noapte de vis

Cerul s-a-mbrăcat în negru Ca un Mag, cu stele-n strai, Și cu Luna ca o faclă, Umblă-n lume ca un crai. Fetele, încinse-n jocuri De dorințe și plăceri, Îl iubesc cu-nflăcprare, Cu păcate în tăceri. Ca un preot le ascultă Și le-ndeamnă la căință, Iar apoi, ca fiu de Cosmos, Se ascunde-n neființă. Ele strigă și se roagă, Când cu jale, când cu dor, El le strânge-n braț de vânturi Și le ia în sus, în zbor. Pe covor de stele strânse De prin galaxii vecine, Le întinde-nfiorate De sublimul vieții, pline. Pe pământ, în trup de carne, Fără sufletul de flori, Gândul resemnat se frânge Într-o noapte până-n zori. Sus, în șoapte de beție, Simțurile-și fac de cap. Invitate la orgie Stele vin în tainic trap. Rușinată fără vină, În corolă de lumini, Doamna-nopților, Crăiasa, Se retrage-n nori vecini. A iubit și ea odată Cu o patimă nebună, Nu un soare, cum se spune, Ci un om pierdut pe Lună.