Nu mă plâng

Nu mă rog la Dumnezeu, dar tot sper să fie, undeva, ori sus, ori jos, ura-n frâu s-o ție. Nu mă plâng că L-am văzut mult prea rar în semeni. Poate am privit prea sus, sau prea trist la oameni. Nu mai sper în ce-am crezut că e sfânt sub soare. Prea puțin se perde-n mult, mult mai rău se pare. Nu mă supăr că a vrut, mila să ne-nvețe mai pe viu și nu din cărți pline de povețe. Nu privesc pierdut la cer, poate doar în zare, tot visând că cineva, sau un El apare.