Porcul

M-am trezit la ușă cu un porc cu stare, grohăind amarnic: -Ce mai faci Cutare? Fără nici o vorbă s-a poftit în casă și-anceput să soarbă vinul de pe masă. Mai apoi codatul m-a băgat în boală, răscolind dulapul și mâncând din oală. -Ce mai ai vecine? m-antrebat slinosul. -Astea-s cam puține… Și am scos și sosul. O spaghetă lungă a rămas uitată. Mă seca la pungă vizita-i ciudată. Mai apoi prin paturi s-a întins în silă: -Astea sunt macaturi?… M-a privit cu milă.

Am aflat pe urmă bârfa-i ordinară, c-am staul în casă și vânt în cămară. Porcu-i porc și-i bine să îl ții afară. Invită-l la tine și-ai, normal, ocară. M-am gândit ca prostul la-nțelepte vorbe: Totuși are rostul… el e bun… în ciorbe.