Primăvara

Ca o copilandră fină, răsfățată, ce tot vrea, Primăvara se strecoară fără voie-n casa mea. Iarna lugă-am îndurat-o așteptând-o zi de zi. N-a venit și-am blestemat-o; n-o mai vreau, fie ce-o fi. Mi-a zâmbit înduioșată, sau râzând în sinea ei: Cine-i prostul de-o alungă, când ea-i zână printre zei? Supărat, sau cam pe-acolo, că n-o văd m-am prefăcut. M-a îmbrățișat șăgalnic; am murit și-am renăscut. -Haide-afară! Ți-am adus ore însorite, calde, Nori pufoși și jucăuși, înșirați în salbe. Ce să fac? M-am încruntat, mulțumit de mine, Și am mârâit că nu-s, încântat că vine. M-a simțit că iar blufez și, pitit sub haină, Sufletul mă dă de gol: o iubesc în taină. M-am pierdut când m-a cuprins, sub un nimb de soare, Cu-n sărut de ghiocel. Să o iert eu oare?