Rugă

În tristețea Ta eternă I-ai iubit și alungat. Ai crezut că-ți sunt de-o seamă… Ce păcat. Te-ai înșelat. Cu răbdarea nemuririi I-ai lăsat de capul lor. N-ai cerut prea mult la oameni… Să trăiască… Dar ei mor. Milă tu le-ai dat la mame, De părinți și de sugari Și iubire reciprocă… Până cresc micuții mari. Căci apoi o luptă-i totul: Pentru-o cârpă, pentr-un ban, Pentr-un blid de acritură, Pentru ani… trăiți în van. -Doamne-n mila-ți nesfârșită Mai încruntă-te un pic Și învață-i și pedeapsa, Când cel Mare, dă-n cel Mic!