Altă poveste

Se certase Boby, ieri, cu o vecină; Îi ”răsese” javra, iarăși, o găină. -Băi ”frizer” de păsări, pene ai pe bot! Ce mă fac cu tine, la capăt s-o scot? Va venii vecina; dreptate v-a vrea. Știi că e spurcată și cu gura rea. Îmi va fi rușine. Nu i-o mai plătesc. Vei muncii nătânge; asta ți-o vestesc. Te trimit o lună, să muncești la ea. Să vezi tu, că viața, nu e roz, ci grea. Vei răbda ocară, și de foame chiar, Că ea nu e proastă, să-ți dea în zadar. Când, în ploaie, noaptea, vei urla, murat, Poate vei pricepe, că nu ești ”curat”.

-Foamea murdărește, a spus încurcat. Ca și pe copilul, prins ieri la furat…

A plecat pe poartă trist și încruntat. N-a venit la masă, chiar când l-am chemat.

Din păcate, soarta, viața pradă-o vrea. Unii fură zile, alții tot din ea. Restul, ce rămâne, zace în uitări; Ca nevoi le poartă oamenii-n spinări. E de vină Domnul, că le-a dat prea mult? Sau poate doar omul, care-a tot cerut?

L-am iertat pe Boby și copilul mic. Despre Om, și Domnul, mă abțin să zic. Unul, căci mi-e semen, și suntem la fel; Altul, căci e Totul, și ne-a vrut ca El.