Bună, și firească

Bate vântul în pereți, Coșcoviți de viață. Gardul geme din uluci, Străveziu la față. Casa-mbătrânită-i zob, Cu riduri profunde. Crăpăturile se țin De pământ, flămînde. Cresc ca un nivel de trai, Înspre jos, desigur; Că-i așa și nu mai rău, Nu pot să v-asigur. O icoană s-a uscat În cuiul cu pofte. A postit cu el în tot: Mâncare și fapte. Rugăciunile s-au stins. Scârțâie, lung, geamul. Alt zăvor poate-a picat. L-a uitat și neamul. Singur, nu mai are mult Să se străduiască. Moartea i se pare-acum, Bună, și firească…