Căutând soață

-Vă țineți de șotii! I-am spus unei doamne, Ce-ncerca să-mi ”vândă”, Cinstea unei ”poame”. -La ce-mi folosește, ”Aia”-a ei, ”virgină”, Când își ”tăvălește”, Caracteru-n tină? Când auzi de ”faptă”, Cum să crezi că-i pură Și nu e spurcată, De ce bagă-n gură? Inocența-i joacă Feste, în privire, Iar ochi-o trădează, C-au altă menire. Uitături hulpave, Scapă printre gene, Sugerând fervoarea Unor multe perne. Chiar de e frumoasă, De timp răsfățată, Pare, din păcate, Ades ”răsturnată”. Vârsta n-are nume, Să îl schimbi când vrei, Și, pe umăr, anii, Ca povară-s grei. Bună e de soață? Poate de-altceva. E și gospodină? ”Coace” ea ceva…